Am iesit in curte si m-am uitat spre nucul din capatul gradinii.Spre dulcea mea melancolie era galben aproape in intregime fata de zilele trecute cand observam cu tristete procesul de ingalbenire ajuns pe la jumatate.Imi place la nebunie toamna dar ma doare coma copaciilor,mai ales a micului meu nuc.E plantat doar de vreo 4 sau 5 ani si inseamna mult pt mine pt ca mi-am ingropat cel mai drag pisic sub coroana lui.E trist stiu dar ma bucura gandul ca pisicul se odihneste intr-un loc frumos;e chiar placut langa nuc.Dar nu despre asta vreau sa scriu;am auzit zilele trecute ca unii oameni pot albii peste noapte din cauza unui soc puternic.Cand am vazut azi nucul complet galben mi-a venitin minte situatia asta.Mi se pare ca pentru copaci toamna vine ca un soc cutremator si ii face sa albeasca instantaneu.Ma intreb ce le spune toamna copacilor asa de grav incat toti intra-n starea asta.Bietii copaci!Pe langa faptul ca verdele vrunzelor se altereaza peste noapte intra si intr-o paralizie de sase luni...si asta in fiecare an pana se indura Dumnezeu de ei,iar de ei se indura mai greu decat de noi.
Oare copacii mai spera la ceva?Oare ce ii face sa inmugureasca in fiecare primavara?
