Doamne grea e iarna!
Lumea in care traiesc acum ma face sa uit cine sunt si sa inghet in fata sentimentelor.Poate e doar varsta...sincer nu stiu...dar inebunesc pe zi ce trece.Nu e o nebunie medicala care se poate explica stiintific,nu are legatura cu nebuniile normale,psihologice...e nebunia mea personala.Nu pot sa jur ca daca m-ar consulta un medic nu ar spune ca sunt chiar dusa dar am totusi convingerea ca nebunia mea nu pare reala...doar e nebunie.Eu zic ca e devina iarna...anotimpul asta ma degradeaza!Ma irita atat fizic cat si moral.
Lucrul cel mai pesimist din toata nebunia asta cu iarna e ca desi e doar un anotimp si trece...eu...cu cat ma uit mai atent in jurul meu(oarba dar cu sufletul larg deschis)cu atat vad o iarna din ce in ce mai grea si mai nesfarsita.O vad in oameni,in lucruri,in vorbe,in mers,in aer,in suspin...totul e inghetat si noncolor!
Nebunia mea e ca privesc lumea ca un spactator si nu reusesc sa fac parte din ea(cel putin asa mi se pare)si asta doar pt ca o vad ca pe un film foarte prost pe care mi-as fi dorit sa nu-l vad.O mare mocirla datorata dezghetului!
Spun mereu ca urasc iarna dar pana la urma eu traiesc de la o extrema la alta(asta datorita personalitatii multiple nu ca as fi eu mai speciala)si singurul lucru care imi mai da o farama de liniste este moartea alba asezata peste tot si toti.Ma opresc pe o bucata necalcata de zapada si ma uit in jurul meu...ce liniste cand tot e inghetat!