P.S: I love you

Introducere: Cred in iubire, cred in famile (am niste parinti absolut minunati care mi-au oferit o copilarie superba, multa grija si afectiune si o educatie destul de buna, zic eu) dar casatoria nu ma comvinge. In afara de legamantul religios restul mi se pare o prostie; nunta cu floricele si mancare si multi oameni si bautura si figuri...nu nu nu! In plus, cum poti semna un act in care sa promiti ca vei iubi pe cineva tot restul vietii? "Ai semnat! Imi pare rau, esti luat prietene! Trebuie sa implinesti urmatoarele conditii sau vei fi dat afara!". Hmmmm...Cred ca atunci cand iubesti cu adevarat nu ai nevoie de asa ceva ci pur si simplu de persoana pt care ti-ai da viata in orice moment.Punct. Cred cu desavarsire intr-o casatorie spirituala, intr-un legamant interior prin care doi oameni STIU ca impreuna pot face o echipa pt o viata fericita si ma intristeaza ceea ce ajuns sa fie casatoria in ziua de azi.

Cuprins: Avand in vedere ca nu cred in casatoria propriu-zisa asa cum cica e bine sa fie...daca ar fi sa ma casatoresc vreodata as face-o fara sa comentez, cu Gerard Butler. Da! (aici postul meu serios se transforma in povste).



Ar fi sotul perfect. As iesi cu el oriude ar vrea si l-as prezenta tuturor si as rade in mine de mandrie cand ar fi rugat din nou sa povesteasca cu accentul lui scotian cum a invins el atatia persani numai cu 299 de soldati. Toti ar fi fermecati de povestile lui ba de erou ba de criminal. Ar fi atat de modest si de jenat de admiratie si eu l-as urmarii zambind vesel si el m-ar privi pe furis si ar spune tuturor ca s-a facut tarziu si ar trebui sa plecam. Intorsi acasa nu as avea ce sa-i reprosez si mi-as lasa pantofii frumos la locul lor iar el ar sta in usa si m-ar astepta cu zambetul lui de spiridus.



Asa l-as alinta eu. Ne-am arunca amandoi in pijamale si ne-am afunda in canapea. S-ar uita la mine si ar sti deja ce vreau. Ar lua delicat chitara (care ar arata pleonastic in bratele lui puternice) si mi-ar canta incet iar eu m-as imbata de dragul lui. Nu mi-ar fi frica niciodata cu el, doar el e regele spartan!
M-ar surprinde mereu si m-ar saruta cand si unde nu ma astept.



Ar fi amantul perfect si cel mai bun prieten.
Bineinteles ca m-ar lua cu el la filmari si mie mi-ar sta inima-n loc la fiecare scena periculoasa. I-as pregati felul lui preferat si m-as asigura ca doarme destul ca sa nu merga obosit pe platou.
Si mai mult ca orice mi-ar placea sa imbatranesc cu el in Scotia intr-un castel plin de copii.

Incheiere: The end!

lov stori

( poza a fost facuta la o expozitie de melci imensi si roz in Milano si as fi vrut sa o pastrez pt Valentine's day dar m-am hotarat sa nu sarbatoresc anul asta asa ca o irosesc acum:D )


Ce norocosi sunt melcii pana la urma. Cara ei ce cara casa in spare dar au un mare avantaj: cele mai bune relatii!
Dupa cum urmeaza dau urmatoarele motivatii in sustinerea ideii mele:
1. Nu isi pot ascunde amantul sau amanta(?) (mai ales daca isi duce si ala casa dupa el, unde incape atata lume?).
2. Nu prea poate insela (cum sa te mai misti cu casoiul in spate?).
3. Nu se plictisesc unul de altul (fiecare sta la casa lui!)
4. Nici unul nu e doar cap de familie sau mama de casa (sunt hemafrodite)
5. Nu isi bat capul cu copii (astia mici ies din ou gata rezolvati)
6. In caz de nepotrivire si (deci) divort, nu au ce impartii!

Deci...ne prea avand motive materiale presupun ca relatia se poate baza doar pe pure love. A true "lov stori"!

p.s: Poate daca nu am alerga si noi, specia avansta, dupa case mult mai mari ca noi sau case pe patru roti sau pur si simplu daca am sta cuminti la noi acasa...poate, am fi fericiti ca niste melci!(la figurat)

Simfonie

Se lumineaza, si fericita, se inalta ca intotdeauna. Se ridica usor si delicat si isi aseaza soldul voluptos la locul obisnuit intre doua suprafete osoase care o imbratiseaza si ii ofera siguranta. Se lasa fara nici o rusine pe spate si isi dezvaluie structura armonioasa formata din curbe si rotunjimi perfecte; se intinde si asteapta. Simte caldura fiintei care ii ofera podul palmei si isi aseaza ceafa pe muschii moi si calzi. Imbatata de lumina calda si de culcusul moale isi astepta iubitul. Aceata soseste in zbor de nicaieri si se intinde pe mijlocul ei suplu. Cu o energie nebuna incepe sa o domine in ritmuri feerice. Se lasa prada vointei lui si simte cum degete fine si subtiri ii ating gatul si se plimba jucaus pe suprafata acestuia. Un abur fierbinte si colorat se naste din trupurile lor. Ii simte aroma si o lasa sa ii intre adanc in corp, sa ii inunde fiecare celula si sa o posede in intregime, sa nu ajunga vreodata la un sfarsit, sa dureze o vesnicie...Cu miscari regulare incete si foarte rapide, lungi si taioase, armonia ritmica devine din ce in ce mai hipnotizanta pana cand trupurile extenuate ating perfectiunea. Totul se opreste brusc insa unde vibrante penetreaza inca linistea asurzitoare si omogenizeaza, parca, tot ceea ce atig, formand fiori.

El se ridica si dispare. Ea mai ramane cateva clipe, apoi se intoarce sa doarma; isi va odihni corzile pana la urmatorul spectacol.

Unul dintre piticii din mintea mea m-a intrebat azi daca nu e mai obositor pentru oameni sa se prefaca mereu si sa incerce sa fie mereu ceea ce nu sunt, decat sa se accepte si sa se iubeasca asa cum sunt si sa iubeasca si pe altii la randul lor, pur si simplu, fara obligatii, frica sau interese, doar de dragul de a iubii pana la exasperare. Bineinteles ca nu am stiut ce sa-i raspund si i-am zis sa-si vada mai departe de treaba lui (sa fie atent sa nu ma calce vreo masina) iar eu am meditat mai departe la intrebarea minune.
Concluzia(?): piticul e mai destept ca mine.

Intinde mana! Nu te uita;am o surpriza...

O frunza? De ce mi-ai daruit o frunza?

E verde.Nu vezi?

Vad dar nu inteleg. Faci misto nu? Sa sti ca nu am chef de glume.

Nu! Credeam ca o sa te bucuri.

Pentru o frunza? Ce naiba sa fac cu ea? Nu e nimic special.

E totul!

Ai inebunit!

Frunza cadea in bataia vantului si devenea galbena, aramie, vesteda. O privea in gol cum se rostogolea pe alee in urma pasilor ei. Era gol si incolor.
Viata se pierde intr-o clipa!

4:

departe...mai departe...si mai departe...foarte departe!
Sus daca se poate,unde-i aerul curat,liniste si multi copaci (ideal).Daca nu, orice e simplu si linistit si o carte faina sau niste cantari vechi la casti.Si pace!