Cuprins: Avand in vedere ca nu cred in casatoria propriu-zisa asa cum cica e bine sa fie...daca ar fi sa ma casatoresc vreodata as face-o fara sa comentez, cu Gerard Butler. Da! (aici postul meu serios se transforma in povste).
Ar fi sotul perfect. As iesi cu el oriude ar vrea si l-as prezenta tuturor si as rade in mine de mandrie cand ar fi rugat din nou sa povesteasca cu accentul lui scotian cum a invins el atatia persani numai cu 299 de soldati. Toti ar fi fermecati de povestile lui ba de erou ba de criminal. Ar fi atat de modest si de jenat de admiratie si eu l-as urmarii zambind vesel si el m-ar privi pe furis si ar spune tuturor ca s-a facut tarziu si ar trebui sa plecam. Intorsi acasa nu as avea ce sa-i reprosez si mi-as lasa pantofii frumos la locul lor iar el ar sta in usa si m-ar astepta cu zambetul lui de spiridus.
Asa l-as alinta eu. Ne-am arunca amandoi in pijamale si ne-am afunda in canapea. S-ar uita la mine si ar sti deja ce vreau. Ar lua delicat chitara (care ar arata pleonastic in bratele lui puternice) si mi-ar canta incet iar eu m-as imbata de dragul lui. Nu mi-ar fi frica niciodata cu el, doar el e regele spartan!
M-ar surprinde mereu si m-ar saruta cand si unde nu ma astept.
Ar fi amantul perfect si cel mai bun prieten.
Bineinteles ca m-ar lua cu el la filmari si mie mi-ar sta inima-n loc la fiecare scena periculoasa. I-as pregati felul lui preferat si m-as asigura ca doarme destul ca sa nu merga obosit pe platou.
Si mai mult ca orice mi-ar placea sa imbatranesc cu el in Scotia intr-un castel plin de copii.
Incheiere: The end!
