21 ianuarie 2009

AS VREA
As vrea o dragoste adevarata..
Sau macar un fals adevarat
As vrea o iubire mai sincera...
Sau macar o sinceritate aurie.
As vrea un soare de gheata,
O luna de foc
Si-o mare de stele...
Sau macar o gheata fierbinte,
Un foc de cristal
Si-o stea de argint
As vrea o lume mai buna,
O soarta mai blanada...
Dar daca nu se poate...
Macar un rau mai bun
Si-o cruzime mai blanda
As vrea un suflet pur...
Care sa ma-nteleaga
Sau macar un suflet de caine...
Care sa sa tina cu adevarat la mine
As vrea sa am ca sora
O pisica neagra sau o pantera neagra...
Sau macar un frate
Un porumbel alb
Care sa mentina pacea in sufletul meu
As vrea o viata usoara
Si-o moarte lina
Sau macar un greu mai usor
Si un dur mai lin
As vrea sa pot sa rad...
Cand inima mea plange...
As vrea sa fiu calda
Chiar dac-afara ninge
Si in final...
As vrea sa pot sa te invat
Arta de-a invinge...
Sau macar sa iti arat ca o cunosc.
andrada Serban

13 ianuarie 2009

"Dragostea este indelung rabdatoare,este plina de bunatate;dragostea nu este invidioasa:dragosteanu se lauda;nu se umfla de mandrie,nu se poarta necuviincios,nu cauta folosul sau,nu se aprinde de manie,nu se gandeste la rau,nu se bucura de nelegiuire,ci se bucura de adevar,sufera toate,crede toate,nadajduieste toate,rabda toate.
Dragostea nu piere niciodata.Prorociile se vor sfarsii;limbile vor inceta;cunostinta va avea sfarsit.
Caci cunoastem in parte si prorocim in parte;dar cand va veni ce este desavarsit,acest "in parte" se va sfarsi." Corinteni 13;4-8

12 ianuarie 2009

Privind dintre stele

Ma uit mereu de sus la viata mea...si nu numai.Ma uit de sus la tot ce ma inconjoara si asta doar ca sa inteleg mai bine despre ce e vorba.Eu trebuie sa privesc lucrurile in intregime,sa vad si bune si rele,si frumos si urat,si dulce si amar...Asa imi vad si imi analizez eu viata.

Privind dintre stele lumea are o alta culoare,una uniforma,clara si simpla.Poate este "defectul" spiritului meu de observator dar simplificad lumea din jurul meu ajung sa cred ca pot face orice,ca nimic nu ma poate sufoca cu greutatea intelegerii si ca am dreptul si talentul de a aduna tot in mintea mea si de a creea din haos,paradis.

Cine ma poate judeca?Cand nu reactionez exagerat la nimicurile din jurul meu unii spun ca nu inteleg sau ca nu-mi pasa...ar trebui sa le spun"priviti si voi lumea dintre stele,sa stiti ca arata ceva mai interesant decat nimicurile voastre".Poate ar trebui sa tac si sa-mi pun mai departe ochielarii...oricum nu ar intelege.Cateodata imi doresc sa-i strang in palma pe cei "dintre stele" si sa cucerim impreuna lumea...sa o coloram cu culori simple,primare...fara amestecuri de gri-uri murdare si sa aducem zambetele clare pe fetele nestiutoare a celor de pe Pamant.