Ma uit mereu de sus la viata mea...si nu numai.Ma uit de sus la tot ce ma inconjoara si asta doar ca sa inteleg mai bine despre ce e vorba.Eu trebuie sa privesc lucrurile in intregime,sa vad si bune si rele,si frumos si urat,si dulce si amar...Asa imi vad si imi analizez eu viata.
Privind dintre stele lumea are o alta culoare,una uniforma,clara si simpla.Poate este "defectul" spiritului meu de observator dar simplificad lumea din jurul meu ajung sa cred ca pot face orice,ca nimic nu ma poate sufoca cu greutatea intelegerii si ca am dreptul si talentul de a aduna tot in mintea mea si de a creea din haos,paradis.
Cine ma poate judeca?Cand nu reactionez exagerat la nimicurile din jurul meu unii spun ca nu inteleg sau ca nu-mi pasa...ar trebui sa le spun"priviti si voi lumea dintre stele,sa stiti ca arata ceva mai interesant decat nimicurile voastre".Poate ar trebui sa tac si sa-mi pun mai departe ochielarii...oricum nu ar intelege.Cateodata imi doresc sa-i strang in palma pe cei "dintre stele" si sa cucerim impreuna lumea...sa o coloram cu culori simple,primare...fara amestecuri de gri-uri murdare si sa aducem zambetele clare pe fetele nestiutoare a celor de pe Pamant.
