Octavian Paler,"Viata pe un peron"

"Imi aratam coltii,caci n-aveam nici rabdarea,nici tactul de a obtine ceea ce doream fara sa jicnesc.Politetea n-a fost niciodata punctul meu forte.Cu atat mai putin imi era accesibila in clipele cand nu doream decat sa fiu lasat singur si,in schimb,mi se cerea sa spun vorbe tandre...Impulsurile mele au fost totdeauna mai puternice decat mine.Ma transformau in jucaria lor.Ce mai conta ca ,pe deasupra,eram si ingrat cand incapatanarea mea sumbra ma impingea sa pierd totul?...si pe urma am regretat mereu prea tarziu.In noua cazuri din zece,daca femeile de care m-am despartit s-ar fi intors inapoi dupa ce plecasera,poate le-as fi cazut in genunchi.Sau,cine stie?Poate,dimpotriva,as fi luat-o de la capat.Caci aveam oroare de scuze si de iertare.Preferam sa se creada despre mine lucruri neadevarate decat sa ma explic ori sa ma apar."