Azi vreau o poveste...e forte frig si ploua si bate vantul si cred ca e o zi perfecta de spus povesti.Bine inteles o poveste pentru copii mai mari.
A fost o data ca niciodata o vrabiuta vesela care traia intr-un oras dragut si careia ii placea sa zboare peste tot si sa vada cat mai multe lucruri,sa invete,sa stie..era o vrabiuta isteata.Intr-o zi vrabia avea chef sa cante asa ca asezata pe crenguta verde a unui tei a inceput sa ciripeasca fericita in toate partile pana cand vrajita de un glas duios s-a oprit brusc sa asculte cu atentie de unde venea acesta.Era uimita de armonia cantarii pe care o auzea,era un glas perfect pe care nu-l mai auzise si care o facea sa piarda orice alt sunet din jur,era glasul pe care si l-a dorit din totdeauna.A inceput vrabiuta sa zboare de-a lungul si de-a latul orasului cu inima batandu-i de fericire dorind doar sa intalneasca sursa acestui minunat glas.A zburat asa o zi intreaga pana a ramas fara puteri dar nu a gasit nimic.A doua zi sezand pe crenguta ei,aude din nou glasul dar de data asta parca ii vorbea numai ei si ii spunea lucruri minunate care o fermecau insa oricat ar fi cautat tot nu reusea sa gaseasca de unde il auzea.Asa au trecut zilele iar acel glas misterios ii spunea vrabiutei lucruri din ce in ce mai magnifece si mai neauzite iar micuta vrabie se indragostea tot mai mult de el.Era pentru ea cea mai minunata traire si se trezea dimineata numai pentru a auzi o noua cantare care-i fura cate putin din suflet.
Asa a continuat fiecare zi pana a trecut un an si vrabiuta franta de iubire s-a hotarat sa gaseasca glasul pentru care traia.Si a zburat din nou in cautarea lui timp de trei luni pana cand ostenita si lipsita de orice vlaga s-a oprit pe pervazul unui magazin.Sezand acolo i se parea ca viseaza ca nu poate fi adevarat dar auzea acum glasul chiar in spatele ei,in interiorul magazinului.Nu,nu putea fi adevarat,inima ei era acum sfaramata.Privea sarmana vrabiuta cum glasul pe care ea il iubea mai presus de orice venea defapt dintr-un gramofon care tocmai era vandut unei doamne.De acum glasul care credea ca a cantata atata timp doar pentu ea urma sa apartina altcuiava dar totusi parca nu asta o dobora cel mai tare ci faptul ca vocea de care s-a indragostit era defapt o iluzie,inregistrarea unor melodii comune cantate de alte si alte voci,nu mai era perfect,nu mai era magic,era doar o voce ca oricare alta care a amagit-o zi de zi si i-a furat inima.Urma acum sa zboare mai depare in alt oras dar stia deja toate cantarile magice...
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea.
