Cred in lumina si cand ma aflu in intuneric caut lumina in mine...ma trezesc apoi in bratele eternitatii.
Nu urlu la greu pt. ca m-ar auzii moartea...merg cu pasi repezi spre Dumnezeu si el imi zambeste.
In tacerea disperarii imi scot pumnalul din coasta si in azvarl departe de ochii mei...odata cu lama sa rupta in bucati se rupe si amintirea durerii.
Nu rup florile pt. ca sunt mai vi cu radacinile in pamant si cu fata la soare...vreau parfumul lor adanc in pieptul meu.
Nu cred in repros si razbunare...cred ca omul primeste ceea ce da.
Nu vreau cuvinte desarte spuse din mandrie sau disperare,nu le voi crede niciodata...un gest de iubire sincer mi-ar ajunge toata viata asta si dupa.
As vrea un schimb:orice pt. sinceritate si blandete...imi hranesc sufletul cu ele si e mai infometat ca oricand.
Vreau un zambet drag neingradit de spaima,ura si minciuna.Si totusi cred ca atunci cand nu iti mai doresti nimic primesti linistea care le acopera pe toate.
