Cum e?Cand vrei sa fi bun si sa crezi in aura mantuitoare a binelui,sa intorci si celalalt obraz fara frica,sa saruti fruntea rece a sulitei soase dintre coaste si pe jumatate mort sa vrei sa zambesti sincer criminalului...dar iti vine sa urlii si sa sfasii!Fiinta diavoleasca din tine nascuta din pacatul stramosesc iti scrijeleste cu ghiarele pe peretii constiintei si iti jura satisfactie daca ai scuipa tot cei dumnezeiesc in tine si te-ai arunca in bratele ei sa te transforme in stanca lipsita de fior.adevar sau minciuna?te abandonezi in bratele spurcarii sau lupti in numele constiintei nepatate?
De multe ori am uitat de transparenta sufletului meu si l-am lasat prada mizeriei si dezgustului...l-am umplut de cicatrici.Acum incerc sa-l vindec si il las sa se refaca in culcus ingeresc indiferent cati ar veni sa arunce cu pietre,sa judece si sa blesteme neparticiparea mea la decaderea universala a sufletelor.Il hranesc cu muzica si poezie,idiferenta in fata cuvintelor blestemate si i-am luat si un scut mare rupt din crestele muntilor si stropit cu picuri reci de ploaie.
Nu mai cant in fanfara inganfatilor plini de venin ce musca din stanga si din dreapta crezand ca asa nu-i atinge moartea...las acum sa treaca prin mine sagetile lor pt ca ranile n-or sa ma mai doara,fiinta mea imi multumeste cu imunitate in fata nebuniei normale.
Adevar zic eu...
